Arta ..., este plina de lumina si bunatate, iar forta ei consta in sentimentul pe care-l trezeste in sufletul fiecarui privitor.

"Noi pictorii, privim cu ochii, dar lucram cu sufletul" - spunea Stefan Luchian.

Limba artei este cea mai usor de inteles, cea mai accesibila dintre toate limbile create de omenire pentru relatiile dintre oameni, pentru schimbul de emotii spirituale, radiind bucurii luminoase, curate si dezinteresate. Emotiile si impresiile produse de arta se aduna treptat, incetul cu incetul, patrund in suflet si fac sa creasca lumea si bogatia noastra spirituala.Cu cat vom trai mai mult in mijlocul operelor de arta, cu atat viata noastra va deveni mai bogata, mai intensa, mai plina.

"Omul care s-a apropiat de arta, care a inteles-o si a simtit-o, nu poate sa nu iubeasca oamenii, nu poate sa fie necinstit in munca, in lupta, in cugetari, in sentimente. El nu poate ramane indiferent la viata din jurul lui si nu se va impaca nici macar in gand cu minciuna, nedreptatea, cu rautatea." (notita din cartea de impresii a Galeriei Tretiakov din Moscova, 1965)

Dragostea de frumos si capacitatea de a percepe frumosul constituie una dintre cele mai alese si mai scumpe comori ale omului.









Artist plastic: Madalina-Teodora Radu
e-mail: iustina_radu@yahoo.com

duminică, 7 noiembrie 2010

Intre compliment si realitate:



Iubita mea, eşti ca iapa lui Faraon!


Acesta este un compliment! Serios! Este luat din cîntarea cîntărilor! Ai spune aşa ceva iubitei?


Cantarea cantărilor 1:9

Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.


Ce vrea să însemne?


Se spune că în trupele lui Faraon intra o divizie formată din carete la care erau înhămaţi armăsari. Aceasta era avantgarda oştirii. În faţa diviziei de carete era careta lui Faraon, la care era înhămată o iapă cu coada netunsă şi neîmpletită. Pentru cei care nu au crescut la ţară: dintr-o anume pricină părul pentru arcuşul de vioară nu se face niciodată din păr de coadă de iapă, numai coadă de cal.

În momentul în care Faraon îşi trăgea careta în faţa diviziei şi începea să alerge… nările armăsarilor se lărgeau şi … nimic nu mai putea opri oştirea.

Există documente inventariate de comentatorii Cîntării Cîntărilor în care se arată că, pentru a opri oştirea, iapa a trebuit ucisă.

Iată nota din LXX.

Se face aluzie fie la un obicei de luptă al egiptenilor, fie la un eveniment istoric. O variantă care ar putea explica acest verset este obiceiul egiptenilor de a trimite o iapă în călduri, iapa lui Faraon, înainte în luptă pentru a fi urmată de armăsarii de la carele care compuneau armata egipteană. Keel, p. 56-58 (Keel, Othmar, The Song of Songs, A Continental Commentary, trad. Frederick J. Gaiser, Fortress Press, Minneapolis, 1994,), aminteşte de bătălia de la Kadesh, circa 1250 î. Cr., ilustrată în templul mortuar al lui Ramses al II-lea. Atunci o iapă a fost trimisă în mijlocul armatei lui Faraon, formată, după cum era obiceiul, din care de luptă trase de armăsari. Amenemheb a salvat armata lui Faraon de la o catastrofă ucigând iapa.

Cum am traduce complimentul acesta azi? Încearcă cineva?

by Marius Cruceriu