Arta ..., este plina de lumina si bunatate, iar forta ei consta in sentimentul pe care-l trezeste in sufletul fiecarui privitor.

"Noi pictorii, privim cu ochii, dar lucram cu sufletul" - spunea Stefan Luchian.

Limba artei este cea mai usor de inteles, cea mai accesibila dintre toate limbile create de omenire pentru relatiile dintre oameni, pentru schimbul de emotii spirituale, radiind bucurii luminoase, curate si dezinteresate. Emotiile si impresiile produse de arta se aduna treptat, incetul cu incetul, patrund in suflet si fac sa creasca lumea si bogatia noastra spirituala.Cu cat vom trai mai mult in mijlocul operelor de arta, cu atat viata noastra va deveni mai bogata, mai intensa, mai plina.

"Omul care s-a apropiat de arta, care a inteles-o si a simtit-o, nu poate sa nu iubeasca oamenii, nu poate sa fie necinstit in munca, in lupta, in cugetari, in sentimente. El nu poate ramane indiferent la viata din jurul lui si nu se va impaca nici macar in gand cu minciuna, nedreptatea, cu rautatea." (notita din cartea de impresii a Galeriei Tretiakov din Moscova, 1965)

Dragostea de frumos si capacitatea de a percepe frumosul constituie una dintre cele mai alese si mai scumpe comori ale omului.









Artist plastic: Madalina-Teodora Radu
e-mail: iustina_radu@yahoo.com

vineri, 6 august 2010

Poveste ..., buna de "inteles"



Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:

- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:

- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.


Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:

- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?


- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.
Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.

Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu